poezie…
am gasit o poezie foarte interesanta…cel putin din punctul meu de vedere…va las sa vedeti daca va place si voua
Boala râsului
de Marin Sorescu
Când părinţii au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în faţa fiecărui lucru,
Până la soare.
Şi a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.
La şapte ani încă nu se oprise din râs
Şi doctorii l-au trimis la şcoală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ţinându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.
Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniştii.
Cum să vă spun?
Pe prima a iubit-o-n hohote,
Pe a doua a zâmbit-o,
Cu a treia s-a-necat de râs.
Atunci doctorii i-au prescris moartea,
S-o ia o dată în viaţă
Şi după aceea câte o linguriţă
Din trei în trei veşnicii.
Dar şi în mormânt
El tot mai continuă, şi azi, să râdă.
Până acum a fost mutat în vreo
Şapte cimitire
La cererile repetate
Ale răposaţilor.
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
